English terms dictionary. 2015.
ROCOCO — Les termes qui désignent les styles sont très souvent, dans leur acception primitive, des mots péjoratifs: gothique, maniérisme, baroque, pompier ont été ou sont encore employés avec une valeur polémique. Ils permettent de qualifier, ou plutôt de … Encyclopédie Universelle
Rococó — Saltar a navegación, búsqueda El Petit Trianon, «apartamento» que Madame de Pompadour, amante de Luis XV y promotora del Rococó, se hizo construir para alejarse del ambiente palaciego de Versalles … Wikipedia Español
rococo — ROCOCÓ adj. invar. 1. (În arhitectură şi în arta decorativă; în sintagma) Stil rococo (şi substantivat, n.) = stil artistic de ornamentaţie răspândit în sec. XVIII, provenind din Franţa, caracterizat printr o bogăţie excesivă de linii, de curbe,… … Dicționar Român
rococó — adjetivo,sustantivo masculino 1. [Estilo artístico o decorativo] que es propio del siglo XVIII europeo y se caracteriza por su gusto refinado y abundancia de formas: un salón rococó, una mesa rococó, muebles de estilo rococó. El Rococó resulta un … Diccionario Salamanca de la Lengua Española
Rococo — Ro*co co, a. Of or pertaining to the style called rococo; like rococo; florid; fantastic. [1913 Webster] … The Collaborative International Dictionary of English
rococo — agg. [dal fr. rococo, alteraz. scherz., avvenuta nel gergo degli artisti, di rocaille, ammasso di pietre ]. [pieno di fronzoli e di artifici, anche spreg.] ▶◀ artificioso, arzigogolato, barocco, bizzarro, capriccioso, ghiribizzoso, stravagante.… … Enciclopedia Italiana
rococo — 1836, old fashioned, from Fr. rococo, apparently a humorous alteration of rocaille shellwork, pebble work from M.Fr. roche rock, from V.L. *rocca stone. Specifically of furniture or architecture of the time of Louis Quatorze and Louis Quinze,… … Etymology dictionary
rococó — (Del fr. rococo, forma jocosa de rocaille). adj. Se dice del estilo barroco que predominó en Francia en tiempo de Luis XV. U. t. c. s.) … Diccionario de la lengua española
rococo — [rə kō′kō; ] occas. [ rō΄kə kō′] n. [Fr < rocaille, rock work, shell work < roc < OFr roche,ROCK1] 1. [occas.R ] a style of architecture, decorative art, music, etc. of the early 18th cent. developed from and in reaction to the Baroque… … English World dictionary
Rococo — Ro*co co, n. [F.; of uncertain etymology.] A florid style of ornamentation which prevailed in Europe in the latter part of the eighteenth century. [1913 Webster] … The Collaborative International Dictionary of English
